A cunoaste. A iubi. Înc-o data, iar si iara. A cunoaste-nseamna iarna. A iubi e primavara.

Asa a inceput aseara concertul lui Leonard Cohen…

Intr-o aglomeratie si dezorganizare de nedescris, versurile lui Cohen au inceput sa rasune la ora 20:00 pentru a aduce  emotie in inimile celor care au venit pentru el, nu pentru carnatii si berea care se vindeau la greu la concert.

Ma bucur foarte mult ca am avut oportunitatea de a merge la acest concert, intrucat imi doream foarte mult. Si cu ajutorul Claudiei Tocila si http://www.metropotam.ro , am reusit sa merg. 🙂

A fost cel mai frumos si elegant concert la care am fost, din punct de vedere al prestatiei muzicale.

Din punct de vedere organizatoric insa, este pacat ca lucrurile nu au stat asa cum ar fi meritat un astfel de artist.

Sa dau cateva exemple:

– Pe unele bilete scria ora 20:00 iar pe altele 20:30. De aici, va dati seama ca unele persoane au venit la 20:30 si au pierdut o jumatate de ora buna de muzica…

– S-au miscat foarte incet cu verificarea biletelor, vroiau sa puna nu stie ce bratari speciale („ca asa au cerut organizatorii”) dupa care s-au razgandit si oamenii s-au imbluzit intr-un mare hal…

– Sa fim seriosi, asta nu era un concert la care sa se vanda carnati si bere. De asemenea, nu era un concert care sa se desfasoare in Piata Constitutiei. Era un concert de Sala Palatului.

Leonard Cohen pare un batranel foarte simpatic si mi-a parut chiar rau ca el a venit la ora fixa de incepere si oamenii erau total nepregatiti.

N-a intarziat un minut! Si bravo lui pentru asta!

Intrucat a fost un concert pentru promovarea noului sau album, „Old ideas”, acesta a cantat melodii de pe acest album dar si melodii deja foarte cunoscute pentru fani, precum: „Suzanne”, „I’m your man”, „Hallelujah” etc.

Toate au fost foarte frumoase. Toate te emotioneaza, mai ales cand vezi un cantaret la 78 de ani care se aseaza in genunchi si canta pentru fanii lui…

Jos palaria in fata lui. (Acest gest il facea el in fata orchestrei lui…frumos. Foarte frumos!)

Este placut sa mergi la un concert in care vezi un artist mereu indragostit de muzica si fani indragostiti la randul lor. 🙂

Mai jos aveti un live frumos si un duet frumos:

Izvorul femeilor

Ieri, in timp ce ploua, eu mergeam catre shopping si apoi film. Destul de friguros si…umed, stiu. Dar placut.

Am fost la Cinematograful Glendale, unde, pe langa faptul ca a fost foarte frumos si am beneficiat si de un ceai foarte bun de mar si scortisoara + popcorn (incluse in pretul biletului), am vazut filmul „La source des femmes/Izvorul femeilor”.

Acesta prezinta povestea unor femei dintr-un sat sarac din Orientul Mijlociu care trebuiau sa mearga zilnic la un izvor din munte pentru a aduce apa pentru familie, deoarece nu aveau in sat apa „care curge”.

Asta in timp ce…barbatii lor stateau degeaba la umbra toata ziua si beau faimosul ceai.

Intrucat drumul catre acest izvor era foarte greu, fiind si seceta, ele cadeau, se loveau, se chinuiau si cel mai trist…pierdeau copii. Toate femeile din sat aveau o poveste despre faptul ca aproximativ 50% din copii pe care ar fi putut sa ii aiba, mureau inainte sa se nasca din cauza efortulu depus pentru a aduce apa.

Tocmai de aceea, una dintre femei a propus sa se instituie o „greva a iubirii”, pana cand sotii lor vor accepta ca ei trebuie sa mearga dupa apa.

Povestea se invarte in jurul luptei pe care femeile o duc pentru a-i convinge pe barbati ca este mult mai bine ca ei sa fie cei care trebuie sa aduca apa, pentru ca ele sa-si poate creste copii in liniste si sa aiba grija de casa.

Filmul este o lectie de viata si de iubire si in acelasi timp si o lupta pentru un drept al femeilor care este inca in prea multe locuri ingradit.

Este un film regizat de Radu Mihaileanu, cu niste actori foarte buni. Actrita principala este Leïla Bekhti, care a jucat exceptional.

Este un film superb pe care-l recomand. O sa va emotioneze si o sa va transpuna intr-o alta lume.

Luna asta am vazut 2 filme foarte bune: aceasta si The Intouchables. Sunt 2 filme care merita vazute macar o data in viata. 🙂

Abia astept sa vad si „Concertul” , regizat tot de Radu Mihaileanu.

 

Pana atunci, vizionare placuta la film si auditie placuta pentru urmatorul colaj de melodii din film:

 

Misiunea 2012.

Hei si La multi ani!

Sa aveti un an nou cu sanatate si tot ce va doriti!

In sfarsit am ajuns si in 2012, sper sa apucam si 2013! Glumesc, desigur ca vom apuca. Sunt convinsa ca toate rezolutiile pentru anul 2012 sunt mici copii pe langa cele din 2013. 🙂 La cate ni s-au bagat in cap ca s-au intamplat si se vor intampla anul asta, sunt convinsa ca in 2013 ne vom simti ca renascuti.

Pana atunci, mi-am propus multe pe anul asta si sper ca le voi indeplini. De fapt, trebuie sa le indeplinesc!

Si cred ca in acest demers ma va ajuta venirea primaverii. Abia astept sa vina primavara! Mi-am dorit mult sa ninga dar din pacate nu a nins si parca s-a dus tot farmecul…

Pana acum, totul spre bine…am inceput anul bine: am dormit si m-am odihnit.

Si am vazut si primul film la cinematograf pe anul asta: Misiune Imposibila. A fost dragutz filmul. Atat pot spune pentru ca nu vreau sa dezvalui …misterul filmului. Tot ce pot spune este ca BMW, Apple si Dell si-au facut reclama pentru tot anul in filmul asta. 🙂

Dar mult mai frumos a fost filmul Sherlock Holmes 2. Chiar daca pare (doar pare!) ca are actiune similara cu primul, acesta a fost foarte funny. Si putea fi foarte bine si 3D.

Uite, deja trebuie sa ne bucuram ca a inceput anul. Am vazut ca vor aparea foarte multe filme interesante si bune de vazut anul asta. Sau cel putin, asa par din trailere.

Pana ne mai auzim, va invit sa ascultati o melodie frumoasa: Voltaj & Deepside Deejays – I Wanna Be Free.

Enjoy!

P.S: Am citit de sarbatori in newsletterul de la TechNet: „Vom deschide o carte. Vom gasi pagini albe, dar vom putea asterne ce cuvinte dorim intre  filele ei. Cartea se numeste Oportunitate iar primul capitol este prima zi dintr-un an nou” (Edith Lovejoy Pierce). Mi s-a parut foarte frumos si asa cum mi s-a impartasit si mie acest citat, asa vi-l impartasesc si eu.

La multi ani!

Iar…

Iar am avut probleme cu laptopul si nu am putut sa scriu…Nici acum nu s-au rezolvat problemele, dar am imprumutat unul. 🙂

Probabil ca dupa acest post, voi face iar o pauza destul de lunga…din pacate.

Ce am mai facut:

1. Am mers la serviciu 🙂

2. Am vazut piesa de teatru „Sfarsit de partida” de Samuel Beckett cu Ion Besoiu, Irina Petrescu, Razvan Vasilescu, Mihai Constantin, cei doi din urma jucand fenomenal. Piesa a fost destul de dura (in sensul ca ni se afisau niste realitati cu care ne confruntam zilnic si cand se intampla asta, e trist) dar chiar vreau sa vad si alte piese in care joaca ei.

3. Am vazut filmul „Margin Call”. Foarte tare, mai vazusem cateva asemanatoare 🙂 dar asta a avut adunati niste actori foarte buni care au pus in scena filmul foarte frumos. Si de asemenea, si din filmul ala ar trebui sa avem ceva de invatat.

Si ce mai pot spune aici este ca…Demi Moore a imbatranit, vizibil.

4. Aici, ar trebui sa va povestesc despre calatoria cu metroul Dristor – Stefan cel Mare dar dureaza foarte mult si am laptopul imprumutat, nu pot abuza…:)

Asa ca, raman datoare.

Pana atunci, va doresc un 1 Decembrie Fericit!

Pentru mine o sa fie pt ca merg sa vizitez Sighisoara. O sa revin cu poze. Sper.

Pe curand!

Selah Sue – This World

Melodia de la reclama la Kinder. O reclama mult prea sexy as putea spune pentru o prajiturica pentru copii. Zic. Dar frumoasa.

Melodia:

Reclama aici.

 

Enjoy!

 

Tot inainte.

Heeellooooo!

Hm, a trecut ceva timp de cand n-am mai scris. Chiar daca nu aveam timp nici inainte sa scriu foarte mult, chiar am simtit lipsa. Nu sunt un foarte bun povestitor in general, dar se intampla cateodata sa vreau sa povestesc foarte multe chestii. Sa le trec pur si simplu pe o…hartie (in ce forma o fi ea).

Dar cum timpul nu-mi prea permite, o sa incerc sa povestesc pe scurt din cand in cand.

Sa vedem ce am mai facut eu in tot acest timp.

Pai, in primul rand, mi-am schimbat locul de munca. Incep cu asta presupunand ca deja am spus ca am terminat si facultatea acum cateva luni (Yeeeei!).

Odata cu aceasta schimbare au venit si mai multe responsabilitati si mult mai mult timp dedicat serviciului. Timp dedicat intr-un mod destul de placut, intrucat invat foarte multe lucruri. Lucruri noi si interesante, invatate de la oameni noi si interesanti. Apropo de lucruri noi si interesante, imi aduc aminte ca la un interviu pentru angajare, o doamna HR a ras de chestia asta: „Lucruri noi si interesante?!? Pai, tu ar trebui sa stii deja ce facem noi aici. Nu mai ai ce invata”. Eh, serios? Atat de plictisitori erati? Ce bine ca nu m-ati ales ca sa fiu colega voastra.

Ma rog, ideea este ca am ales sa fac o schimbare. O schimbare destul de importanta, intrucat ma obisnuisem foarte mult cu fostul colectiv de colegi. Cu toate ca si la fostul loc de munca am invatat foarte multe lucruri si am intalnit oameni deosebiti, nu era suficient. Asta doar pentru ca nimic nu este suficient pentru mine, deocamdata. O sa-mi doresc mereu mai mult, si mai mult. Dar asta nu-mi poate aduce decat satisfactii.

Chiar daca schimbarile nu sunt mereu usoare, am ales sa ma dezvolt, sa cresc si sa fac ceea ce-mi place. Este atat de important sa faci ceea ce-ti place! Iti da un zambet larg pe fata toata ziua! Este minunat!

Si daca tot vorbim de schimbari, o alta schimbare in viata mea este aceea de a face tot posibilul sa incerc sa…gandesc mult mai matur, sa fiu mai relaxata si mai…nepasatoare sa zicem. La asta inca mai lucrez, dar sunt pe drumul cel bun!

In alta ordine de idei, referindu-ma la ce am mai facut eu in tot acest timp, pot spune ca am fost la Gala de aniversare a 10 ani de eva.ro.

Cum am ajuns aici? Pai, eu initial am mers pentru inaugurarea site-ului http://digital.eva.ro/ dar evenimentul a fost mai mult axat pe decernarea unor premii precum premii de excelenta pentru cel mai bun designer, cea mai indragita actrita …bla bla. Si pentru ca au fost aceste premii, evident ca au fost si o gramada de vedete la moda in Romania.

A fost, intr-adevar, o experienta sa merg la un asemenea eveniment atat de public dar mai merita sa vezi si o alta fata a societatii din cand in cand.

Ceea ce trebuie sa retinem de aici este ca pe digital.eva.ro poti intra in comunitatea oamenilor care lucreaza in domeniul IT si poti lega prietenii si parteneriate cu oameni din acelasi domeniu de interes.

Si nu in ultimul rand, in acest timp am facut si un lucru de care sunt foarte mandra.

Am fost la un fel de centru pentru copii si mame care nu au o familie sau o situatie materiala suficient de buna pentru a trai decent. Este un centru care prin intermediul Asociatiei Pro Vita, este ingrijit de un preot din comuna Slobozia (Giurgiu), loc in care se si afla centrul.

Am citit despre aceasta asociatie aici. Este o descriere foarte buna a ceea ce se intampla acolo.

Sora mea a fost de mai multe ori sa viziteze copii doar ca mereu cand mi-a propus sa merg, am ezitat intrucat mi-era foarte frica de cum aveam sa reactionez cand vedeam ca lucrurile nu sunt asa roz pentru unii oameni.

Copii de acolo au nevoie de hrana si de dragoste. Atat. Sunt doua lucruri atat de simple de care ei duc atat de multa lipsa.

Chiar si cand am ajuns ieri acolo, imi batea inima foarte tare si nu stiam ce sa fac cand veneau toti copii spre mine sa ma imbratiseze. Nu ma cunoasteau, nu stiau daca le voi face rau sau bine, dar m-au imbratisat cu atata bucurie cum rar poti vedea in ochii oamenilor de langa noi. Oameni realizati, oameni sanatosi, oameni fara probleme poate.

Vazand cum se bucura copii respectivi la niste banale fructe si iaurturi, imi aduceam aminte de toti pustanii rasfatati din ziua de azi care se plang ca se duc la „colinde’ si nu primesc decat fructe si covrigi. De asemenea, imi aduceam aminte cum toti colegii mei din scoala generala si din liceul isi bateau joc de caietele pe care scriau, de creioane si pixuri.

Ei bine, acesti copii, cand au vazut creioanele colorate si foile gata pregatite pentru a desena, bucuria din ochii lor a devenit de nedescris.

A fost pentru prima data cand am desenat atatea masinute si omuleti cu niste copii, dar pot spune ca a fost cel mai special moment din viata mea. Sunt niste copii extraordinari, educati (nu multi copii „de la bloc” pot spune „multumesc” si „cu placere”) si frumosi! Sunt niste copii care au nevoie de noi, ca prezenta si atat. Au nevoie de niste prieteni.

Nu este un apel umanitar, dar daca aveti mancare pe care sa o dati si vreti sa va inseninati o jumatate de zi, mergeti acolo si va spun ca va intrece orice terapie. Va garantez ca senzatia aia de a aduce niste zambetele pe buzele unor copii nevinovati este extraordinara.

Voi face tot posibilul sa mai merg pentru ca trebuie sa invat sa desenez si alte lucruri, nu? 🙂

Haideti sa fim oameni!

Hm, cam asta am facut eu in tot acest timp.

Nu am povestit cele de mai sus ca sa ma laud, ci doar ca sa expun niste lucruri frumoase pe care le-am facut si de care sunt mandra. Sunt mandra eu si atat, fara sa am nevoie de recunoasterea nimanui.

Daca ar trebui sa laud pe cineva, nu pe mine m-as lauda ci pe alte persoane, care chiar merita.

🙂

Guess Who – Sex

Dragut, nu?